"Călător fără bilet" Valentin Homescu: Trenul nostru porneşte de la linia unu Radio Reşiţa, 105,6 MHZ. Călătorii sunt rugaţi să intre în vagoane unde se vor purta discuţii cu tema propusă. Sunteţi invitaţi în această călătorie fără bilet! Valentin Homescu: În cursul zilei de ieri, când am stabilit această călătorie în trenul nostru fără bilet, aţi spus ceva care mi-a încălzit sufletul, un mare adevăr despre colaborarea şi această minune Radio Reşiţa. Puteţi s-o repetaţi? Erwin Josef Ţigla: Da. Mă consider ca unul dintre primii ascultători ai acestui post de radio şi cel care am încercat să-l urmăresc şi să fiu aproape de el în toţi anii aceştia, de când a reuşit să pătrundă în eter şi până în ziua de azi. Radio Reşiţa înseamnă pentru mine un studio exemplar, care a făcut atât de multe şi importante lucruri pentru acest Banat Montan, precum poate nici o altă instituţie publică sau privată din acest spaţiu. A făcut-o pentru cunoaşterea Banatului Montan, pentru cunoaşterea oamenilor acestor locuri, mentalitatea acestor locuri, de a le face cunoscute şi de a pătrunde în casele oamenilor, nu numai ale Banatului Montan, ci şi ale acestui spaţiu intercultural, interconfesional în care trăim în ziua de astăzi, indiferent de ţara de care aparţinem, România, Serbia sau Ungaria (unde se poate asculta din eter Radio Reşiţa), sau în lumea întreagă, prin intermediul internetului. Trăim în acest spaţiu comun şi cred că Radio Reşiţa a contribuit la dezvoltarea unei mentalităţi benefice pentru acest spaţiu. Valentin Homescu: Domnule Ţigla, sunteţi născut în zodia Fecioarei. Credeţi în zodii? Erwin Josef Ţigla: Personal nu cred, dar oameni din jurul meu îmi mai citesc zodiacul şi am constatat nu de puţine ori că multe lucruri chiar m-i se potrivesc: că sunt un om tipicar, care intră în lux de amănunte şi ceea ce începe, duce şi la bun sfârşit... Valentin Homescu: Citind datele biografice despre dumneavoastră, apoi câteva dintre cele peste 35 de cărţi publicate, am remarcat mereu repetat cuvântul în germană "Heimat"... Erwin Josef Ţigla: Da, este acest cuvânt "Heimat" în limba germană, dar care nu se poate traduce exact în limba română. Poate fi interpretat ca fiind ataşamentul faţă de locul natal sau ţinutul natal: locul în care te-ai născut, locul de care nu te vei putea despărţi niciodată sufleteşte, chiar dacă te vei strămuta sau vei pleca departe de el. "Heimat"-ul înseamnă totul, "Heimat"-ul te urmăreşte de la naştere până la moarte. Şi Banatul Montan este acest "Heimat" al nostru, atât pentru mine cât şi pentru mulţi alţii! Valentin Homescu: Pentru dumneavoastră, o să mai vorbim despre asta, care nu aţi părăsit acest ţinut natal, deşi vi s-au oferit multe ocazii, şi ne bucurăm, şi mai ales etnicii germani se bucură pentru că, nu trebuie să fiţi modest, acesta este un mare adevăr, sunteţi un magnet, care aţi reuşit să-i adunaţi în jurul dumneavoastră încă înainte de 1990, cu posibilităţile pe care le aveau în acea vreme etnicii germani, dar mai ales după 1990... Erwin Josef Ţigla: Sigur că tot ceea ce am realizat, am realizat împreună cu membrii comunităţii şi pot să afirm cu tărie că nu numai cu membrii comunităţii germane ci cu membrii comunităţii în ansamblu, cu toţi cei care locuiesc şi trăiesc în acest spaţiu. Singur nu aşi fi putut realiza multe lucruri şi de aceea mă simt atât de ataşat de locul natal, de "Heimat"-ul nostru, de oamenii acestui spaţiu. Valentin Homescu: Am mai avut ocazia să am invitaţi în studio, tot bărbaţi puternici, dar în spatele lor stăteau femei la fel de puternice. La protopop prof. dr. Vasile Petrica, de curând membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, la dl. prof. dr. Dumitru Jompan, muzicolog de excepţie... Soţiile dumnealor au avut o mare contribuţie la cariera lor! Şi în spatele dumneavoastră, am înţeles, că stă o ardeleancă puternică cu numele de Ana... Erwin Josef Ţigla: Desigur. Observ că sunteţi foarte bine informat, căci nu am discutat despre acest lucru înainte de emisiune. Sigur că stă o persoană foarte puternică în spatele meu, fiindcă, dacă n-aşi avea acel reazem, nu aşi putea să fiu astăzi aici, unde sunt. Şi această ardeleancă, această bihoreancă, Ana, mi-a fost alături în multe situaţii din viaţă, şi în cele frumoase, dar şi în cele grele. Anul trecut, pe 20 iulie, am sărbătorit 25 de ani de căsnicie, nunta de argint, şi ne bucurăm şi de fiul nostru Alexandru Erwin! Valentin Homescu: Un student eminent la medicină... Erwin Josef Ţigla: Şi pe aceasta o ştiţi... Ne bucurăm de asemenea şi de prietena fiului nostru, de Dumitriţa, care tot din Ardeal vine... Valentin Homescu: Nimic nu este întâmplător! Erwin Josef Ţigla: Ea vine din zona Bistriţa-Năsăud: ne simţim foarte bine şi ataşaţi unul de celălalt, toţi cei patru în această familie. Şi aici este, în mare parte, leagănul succesului meu! Valentin Homescu: M-a impresionat, de asemenea faptul că dumneavoastră nu aţi solicitat soţiei să treacă la religia catolică în momentul căsătoriei. Ea a rămas la religia ortodoxă şi la familia Ţigla prezenţa în Sfânta Duminică sau la marile sărbători se face în prima repriză, cum s-ar spune, la biserica romano-catolică, după care se merge împreună, toţi la biserica ortodoxă română. Erwin Josef Ţigla: De când mă ştiu, mă simt crescut şi educat în spirit ecumenic, în sensul ecumenismului cel mai pur şi adevărat. Este vorba despre faptul că trăirea în comun în această credinţă creştină, care m-a transformat, înseamnă totul pentru mine: realizările le-am făcut prin această credinţă, prin credinţa în Dumnezeu, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, şi consider că pentru mine personal nu contează dacă eşti catolic, dacă eşti ortodox, dacă eşti evanghelic sau reformat. În primul rând să fi creştin şi să fi un om adevărat. Şi acesta este şi sensul vieţii mele! Valentin Homescu: De asemenea spuneaţi că aici este şi secretul bunei convieţuiri între toţi în Banat. Banatul în fapt a fost o mică Europă demult... Erwin Josef Ţigla: Vorbim tot mai des, mai ales după 1989, de acest spaţiu al Banatului Montan, ca de o mică Europă. Cu convingere spun şi reafirm acest lucru: un exemplu mai concludent ca regiunea noastră, ca Banatul nostru iubit, mai rar găseşti în Europa! Şi aceasta, datorită interferenţelor culturale, lingvistice şi spirituale care au existat pe aceste locuri de-a lungul celor peste 200 de ani, aproape 300 de ani, de când trăiesc în acest spaţiu, alături de români, şi membri ai altor etnii, printre care germani, sârbi, croaţi, maghiari, cehi, slovaci şi mulţi alţii. Această "contopire" a lor în uzină, în mină, în pădurile bănăţene, a realizat omul de astăzi, şi aceste interferenţe se regăsesc şi astăzi aici, în Banatul Montan! Valentin Homescu: Spuneţi la un moment dat, foarte frumos, în mina de la Anina se vedeau doar ochii minierilor, acolo nu erau germani, români, maghiari, croaţi. Acolo erau toţi la fel... Erwin Josef Ţigla: Aşa este, şi toţi erau egali între egali... Munceau la fel de greu, primeau la fel de greu aer acolo, jos în mină, şi când ieşeau afară, erau la fel de negri pe faţă, numai ochii li se vedeau, ochii le străluceau. Valentin Homescu: Veneau cu dor de lumină şi de stele... Erwin Josef Ţigla: Da, şi nu te gândeai că acela vorbeşte germana acasă, acela româneşte, celălalt maghiara. Erau toţi la fel de negri în jurul ochilor... Valentin Homescu: Acelaşi lucru se poate vorbi şi de UCMR sau CSR: după muncă se întâlneau la "Banatul", la o halbă de bere... Erwin Josef Ţigla: La "Banatul", la "Horvath", deci în zona centrală din acea perioadă a Reşiţei, zona Muncitoresc: acolo erau cele două renumite restaurante, care astăzi nu mai există, dar era şi "Semenicul", alt restaurant prin apropiere, sau "Reşiţa", unde reşiţenii veneau de la lucru, sau duminica, şi îşi petreceau împreună clipele de răgaz. Valentin Homescu: Eu am cerut ajutor colegului meu de la emisiunea în limba germană Radio Reşiţa, să aleagă câteva cântece în limba germană şi avem câteva surprize pentru dumneavoastră. O să-i propun lui Petrişor din emisie să ascultăm un gând bun pe portativul muzical pentru invitatul meu, care sunt sigur că vine şi din partea ascultătorilor care l-au cunoscut sau vor să cunoască un om minunat. Valentin Homescu: Vă dorim toate cele bune domnule Ţigla, vă doresc şi ascultătorii noştri! Erwin Josef Ţigla: "Viele Lebensjahre, Erwin Josef". Mesajul vine din partea domnului Josef Mleziva, un membru el etniei cehe din Banatul Montan, pe care îl cunosc şi îl apreciez foarte mult. Valentin Homescu: Mai primiţi şi în limba romană de la d-na Roman, semnează "Bună seara. La mulţi ani frumoşi, domnului Ţigla. Încă un om bun invitat în studio, un om care a demonstrat că România este ţara unde nu contează cărei etnii aparţii, unde libertatea de expresie este un fapt, nu doar un deziderat. Un german care se exprimă foarte frumos şi în limba română, un bănăţean, care are o Ană minunată ca soţie. Ana, pe care am cunoscut-o după naşterea lui Erwin junior, cu care am împărţit acelaşi salon la spital. Să vă deie bunul Dumnezeu sănătate tuturor!". Mulţumim pentru mesaj! Erwin Josef Ţigla: Mulţumesc! Este încă odată o motivaţie pentru ceea ce simt eu şi ceea ce simţim cu toţii pentru acest Banat, Banatul nostru Montan. Poate mă repet de mai multe ori dar, vedeţi, aceste mesaje vin de la români, cehi, maghiari, ucraineni, şi aceasta contează cel mai mult: să mergem împreună mai departe! Valentin Homescu: Aţi dat de-a lungul vieţii un exemplu frumos tuturor etniilor din Banatul Montan şi nu numai de aici! Josef Ţigla a făcut, şi termenul este foarte viguros, a făcut adică a realizat lucruri şi lucrări memorabile, care deci rămân în memoria, în istoria culturii. Erwin Josef Ţigla: Domnule Jurma, nu merit cuvintele dumneavoastră. Am făcut lucruri foarte multe împreună şi această apreciere a dumneavoastră, a unui om de calibrul dumneavoastră, înseamnă foarte mult pentru mine. Valentin Homescu: Ambii aveţi foarte multe lucruri în comun: o vastă, vastă cultură, pentru cei care v-au cunoscut şi toată această cultură sub o umbrelă a bunului simţ şi a unei modestii chiar ieşite din comun... Erwin Josef Ţigla: Domnule Jurma, mă consider - şi cred că ne putem considera amândoi - un "Don Quijote" al vremurilor noastre... Gheorghe Jurma: Noi "Don Quijote" să fim, dar să facem ceva în spiritul lui, care înseamnă de fapt în spiritul idealurilor, în spiritul a ceea ce visăm şi chiar dacă nu toată lumea visează, poate mai târziu, peste 10, 20 sau 100 de ani vor consemna şi vor preţui toate aceste idealuri şi toate aceste "Don Quijote"-tisme. Gheorghe Jurma: Daţi-mi voie încă ceva, că mi-am adus aminte aşa vorbind de una de alta, pentru că domnul Ţigla, lăsând la o parte faptul că lucrează fie că este zi sau noapte, domnul Ţigla este când aici, când la Ploieşti, aş vrea să spun că la Madrid sau la Viena, adică domnul Ţigla este prezent într-o mulţime de locuri în care serveşte cultura. Valentin Homescu: Vă mulţumim, domnule Jurma, pentru cuvintele adevărate şi frumoase adresate invitatului meu! Gheorghe Jurma: Şi eu, şi încă odată doresc domnului Ţigla împliniri frumoase şi în viitor! Erwin Josef Ţigla: Mulţumesc, domnule Jurma, mulţumesc foarte mult! Valentin Homescu: Ce v-aţi propus în 1990 cu putere, aţi reuşit, vă spun eu în numele ascultătorilor noştri! V-aţi propus în acea vreme să faceţi din judeţul Caraş-Severin, din Banatul Montan, un pol al culturii germane şi nu numai... Erwin Josef Ţigla: Da, în mare parte am reuşit, repet din nou, datorită colaborării cu cei care-mi stau alături, care m-au urmat şi ne-am completat unul pe celălalt. De fapt aceasta înseamnă succes şi în ziua de azi, ca şi în trecut: colaborarea şi nu mersul de unul singur! Valentin Homescu: Domnule Ţigla, o să vă rog să mai citiţi un mesaj care începe tot într-o limbă mai puţin cunoscută de către subsemnatul... Erwin Josef Ţigla: "Alles Gute zum Geburstag, viel Gesundheit!" este scris şi în limba română. Valentin Homescu: "La mulţi ani, multă sănătate, multă putere de muncă şi clipe frumoase alături de cei dragi. Comunitatea românilor din Austria vă urează toate cele bune la ceas aniversar! Felicitări, domnule Homescu, pentru radioul nostru, Radio Reşiţa, pentru cele mai reuşite emisiuni şi toate cele bune studioului nostru!". Erwin Josef Ţigla: Da, este un mesaj, iată, de peste hotare, de departe, de la 800 de km depărtare. Chiar în această seară, echipa de dansuri populare germane "Enzian" din Reşiţa a ajuns la Graz unde va participa la un festival de cultură tradiţională a Stiriei, care se va desfăşura duminică în capitala Landului Stiria din Austria. Reşiţenii vor fi duminică acolo, la Graz... Valentin Homescu: Şi vor reprezenta Forumul German şi, de ce nu, şi pe noi, pe toţi! Erwin Josef Ţigla: Acum chiar că m-aţi prins pe picior greşit, fiindcă fotbalul este unul din lucrurile care nu mă pasionează. De aceea nici nu vă pot răspunde, dar dacă ar fi fiul meu lângă mine, el ar fi cel care ar putea s-o facă. Clara Maria Constantin: Bună seara, domnule Homescu. Clara Maria Constantin sunt... Valentin Homescu: Sărut mâna, doamna directoare, stimată colegă şi doamna directoare, ca să spun toate funcţiile... Clara Maria Constantin: Nu e nevoie să spuneţi funcţiile... Mă bucur să mă aflu alături de dumneavoastră pe unde hertziene, mai ales că în studioul Radio Reşiţa se află în această seară un coleg drag pe care îl respect şi îl apreciez foarte mult şi vă felicit pentru iniţiativa de a-l invita să călătorească alături de dumneavoastră, şi german fiind, sunt convinsă că şi-a luat bilet, ar trebui să verificaţi... Erwin Josef Ţigla: Mulţumesc foarte mult domnişoarei director, manager al Bibliotecii Judeţene "Paul Iorgovici", şi aşa cum sunt alături de această instituţie din 1995, îmi voi pune tot ceea ce pot în slujba ei şi pe mai departe. Mulţumesc frumos! Clara Maria Constantin: Şi noi vă mulţumim încă odată pentru tot ceea ce faceţi pentru bibliotecă. La revedere! Valentin Homescu: Mulţumim, Clara, pentru telefon. Sunt convins că sarcinile de serviciu ale tinerei şi noii directoare, cu astfel de colegi sunt mult mai uşoare! Erwin Josef Ţigla: Tragem de aceeaşi sfoară, cum se spune, pentru că, aşa cum evidenţia şi domnul Jurma, aşa cum spunea şi domnişoara manager, tragem de sfoara culturii, bine-nţeles sfoara spus în ghilimele. Deci este vorba în primul rând de ducerea mai departe a făcliei culturii, revin din nou la acest cuvânt, în Banatul Montan... Valentin Homescu: Sunteţi şi purtător de cuvânt al Bibliotecii Judeţene "Paul Iorgovici", după câte ştiu eu; la câte funcţii aveţi, mai trebuia şi funcţia aceasta, nu? Când aveţi timp să le faceţi pe toate, domnule Ţigla? Erwin Josef Ţigla: Încerc să le fac pe toate şi încerc să pun suflet în fiecare lucru, fiindcă este foarte important! Valentin Homescu: Aş dori să prezentaţi pentru ascultătorii care nu vă cunosc aşa, câteva din aceste funcţii pe care le îndepliniţi... Erwin Josef Ţigla: Cred că poate ar trebui ca în seara aceasta să nu vorbim de funcţii; cred că e mai bine să vorbim de la om la om. Consider că funcţiile sunt trecătoare şi nu contează, la un moment dat, când tragi o linie. Aşa cum, foarte simbolic, în această vară, a fost înmormântat în Capela Capucină din Viena, Otto von Habsburg, ultimul descendent princiar al familiei Habsburgice din Viena. Există o tradiţie ca înainte de a intra sicriul în Capela Capucină din centrul Vienei, locul de veci al marilor împăraţi vienezi, să se desfăşoare un ceremonial, asemănător cu cel din noaptea Învierii în Biserica Ortodoxă: se bate de trei ori la poarta capelei, iar o voce din cealaltă parte a porţii întreabă, cine vrea să intre. Şi atunci se răspunde că împăratul cutare, enumerându-se toate fucţiile statale deţinute. Ceremonialul continuă prin repetarea aceleiaşi întrebări, iar al doilea răspuns conţine enumerarea funcţiilor civile familiare. Abia a treia oară, după ce răspunsul este: fiul sărman şi păcătos al lui Dumnezeu, poarta se deschide şi sicriul intră în capelă. Doar acesta, simplul nume, rămâne, restul este trecător... Valentin Homescu: Din păcate, azi am înmormântat un mare om al Reşiţei, al sportului reşiţean: este vorba de domnul Ioan Schuster. Dumnezeu să-i odihnească sufletul acolo în cer, va rămâne permanent în amintirea noastră. E o mare pierdere pentru Reşiţa, pentru Caraş-Severin şi pentru România, de ce nu, dar asta este viaţa, toţi ne vom reîntâlni... Erwin Josef Ţigla: Îmi pare rău că nu am putut fi în aceste momente grele lângă familia îndurerată, am fost plecat astăzi la Sibiu, dar cu sufletul am fost aici, alături de ea. Valentin Homescu: Ne apropiem de ora exactă, când vom asculta datele meteo. Până atunci propun lui Petrişor să mai ascultăm un cântec ales pentru dumneavoastră şi pentru invitatul meu, domnul Ţigla. Valentin Homescu: O inimă pentru dealurile Reşiţei şi ale Banatului Montan, invitat în studio pentru dumneavoastră: domnul Erwin Josef Ţigla. Valentin Homescu: Invitat şi în partea a doua a călătoriei noastre, acelaşi Erwin Josef Ţigla, preşedintele ForumuluiDemocratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin, un om care s-a luat după deviza: "Fă-ţi timp pentru a munci, este preţul succesului; fă-ţi timp să gândeşti, este sursa puterii; fă-ţi timp pentru a te juca, este secretul tinereţii; fă-ţi timp pentru a citi, este fântâna înţelepciunii - în bibliotecă sau nu numai, mai adaug eu - fă-ţi timp pentru a fi prietenos, este calea spre fericire; fă-ţi timp pentru a iubi şi a fi iubit, este hrana sufletului; fă-ţi timp pentru a dărui, este prea scurtă viaţa pentru a fi egoist; fă-ţi timp pentru a râde, este muzica inimii; fă-ţi timp pentru a visa, aşa te înalţi spre stele." Un om care într-adevăr cum spunea poetul anonim pe care l-am citat, de-a lungul şi de-a latul vieţii a avut aceste principii. Erwin Josef Ţigla: Da, cei care mă cunosc, pot să certifice faptul că manifestările pe care le organizăm de-a lungul unui an calendaristic sunt bine-nţeles pentru etnicii germani, dar nu numai. Ele sunt deschise pentru toţi cei care doresc să ia contact cu limba, cultura, spiritualitatea şi civilizaţia germană. Şi astfel foarte multe dintre manifestările noastre sunt vizitate de români, de sârbi, de maghiari, de croaţi şi de membri ai altor naţionalităţi. Este foarte important acest lucru, consider eu, şi de aceea spun că nu suntem închistaţi în carapacea proprie, ci deschişi pentru toţi cei care vor să ne fie alături. Valentin Homescu: La aceste manifestări, de-a lungul timpului, aţi avut colaborare de la Ministerul Culturii până la Consiliul Judeţean... Erwin Josef Ţigla: Fiindcă toţi observă în noi un partener care se ţine de cuvânt, care este corect şi care realizează cu adevărat ceva. Asta nu spun pentru a lăuda organizaţia noastră, ci consider că este o realitate, am demonstrat-o în toţi aceşti ani. Valentin Homescu: Da, o să spunem bună seara unui ascultător... Karl Windberger-Szélhegyi: Bună seara, domnule Homescu, bună seara, domnule Ţigla, bună seara tuturor ascultătorilor Radio Reşiţa. Erwin Josef Ţigla: Mulţumesc, mulţumesc foarte mult! Telefonul dumneavoastră mă onorează. Valentin Homescu: După asemenea cuvinte, ce pot să mai spun? Mă gândeam când ascultam telefonul de la Timişoara, domnule Ţigla, la ceva legat de activitatea dumneavoastră de cercetare. Îl cunosc foarte bine pe domnul Jompan din Caraş-Severin: ani şi ani de zile a cercetat pentru a publica nişte cărţi. Una este să scri şi alta este să faci activitate de cercetare... Prea onoratul părinte dr. Vasile Petrica la fel, dumneavoastră la fel... De ce oare în Banatul Montan această activitate de cercetare merge atît de bine? Să fie oare inspirată de susurul izvorului şi de umbra Semenicului? Erwin Josef Ţigla: Există ceva în aer în acest Banat Montan, ceva, un spirit al locului care te face să fii luptător! Şi cred că asta se poate exemplifica şi prin personalităţile pe care dumneavoastră le-aţi amintit mai-nainte... Valentin Homescu: De la activitatea de cercetare până la muzica populară... Erwin Josef Ţigla: Să ştiţi că vă cunosc activitatea şi emisiunile cu muzică populară românească de la Radio Reşiţa, care îmi sunt la fel de dragi ca toate emisiunile care sunt realizate şi trimise în eter, aici, la studioul de Radio Reşiţa. Valentin Homescu: Fiecare avem rolul nostru, aici suntem o rotiţă în acest ceasornic care bate ora exactă, cu sufletul curat şi rezultatele sondajului, care nu demult s-a realizat. Simţi nu de puţine ori greutatea acestei activităţi. Ai o mare mulţumire interioară: atingi sufletul ascultătorului! Erwin Josef Ţigla: La fel mă simt şi eu, ca o rotiţă într-un angrenaj foarte mare! Şi dacă suntem foarte multe rotiţe mici care funcţionează în aceeaşi direcţie, se realizează şi un aparat funcţional, se realizează lucruri frumoase. Valentin Homescu: Şi dacă ceasul e tras bine, rotiţele funcţionează singure şi sigure... Legat de poeţii şi scriitorii preferaţi, pe cine i-aţi evidenţia aici? Erwin Josef Ţigla: Este foarte greu de spus. În primul rând mă leagă sentimente alese faţă de scriitorii reşiţeni, de cei bănăţeni de limbă germană şi de limbă română. Valentin Homescu: Avem şi un mesaj pe internet, dar şi un telefon. O să citim mesajul. "Drumul către casa unui prieten nu e niciodată prea lung", un citat care ni-l dă Hardy, cred că este vorba despre colegul nostru de la Radio. "Nici pentru comunitatea reşiţeană nu e nimic prea greu atunci când este vorba de «Heimat» şi de colaborarea fructuoasă pe toate planurile. La mulţi ani şi multă sănătate, putere de muncă, clipe frumoase alături de toţi cei dragi. Colegul şi prietenul tău, Hardy". Erwin Josef Ţigla: Mulţumesc! Valentin Homescu: Hardy cel care a ales şi cântecele din această seară: un băiat deosebit. Erwin Josef Ţigla: Îi mulţumesc şi pentru materialul promo, pe care l-am auzit astăzi pe drumul de întoarcere de la Sibiu la Reşiţa. Valentin Homescu: Întotdeauna, când îl întâlnesc în oraş sau în judeţ, ne spunem "trăiască prietenia română-germană", ne punem mâna pe inimioară... Ana Popa: Bună seara, Valentin Homescu. La mulţi ani, domnule Ţigla! Sunt Ana Popa şi sunt fericită, de-a dreptul fericită, pentru că eu consider că Dumnezeu mă iubeşte fiindcă a făcut posibilă naşterea mea în acel colţ de rai pe care îl numim noi toţi Banatul Montan. Erwin Josef Ţigla: Mulţumim foarte, foarte mult! Aceste mesaje care vin din depărtare sunt foarte dragi inimii noastre. Mulţumim! Valentin Homescu: Da, şi noi ne bucurăm că putem să-i facem fericiţi cu emisiunile noastre, pe doamna Ana şi pe toţi românii, care prin Radio Reşiţa, pe frecvenţa inimii, se simt mai aproape de casă, de locurile copilăriei, de cei dragi. Erwin Josef Ţigla: Da, strada Rândunica, poate este şi acesta un nume simbolic pentru locul unde stau. De ce simbolic? Rândunica zboară sus... Aşa încerc şi eu, încerc măcar, atât cât mă ajută bunul Dumnezeu, să zbor şi să iau alături de mine oameni dragi... Valentin Homescu: Într-un interviu care l-aţi dat când aveaţi 40 de ani, acum peste câteva zile o să aveţi 50, spuneaţi, citez: "Am ajuns la un punct din care pot să evaluez cu maturitate ceea ce am făcut şi să consolidez realizările de până acum. Oriunde am fost, în ţară sau în străinătate, m-am străduit să scot în evidenţă Banatul Montan cu tradiţiile sale. Întreaga mea existenţă a fost pusă în slujba Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor, dorind ca prin ea etnia germană să se redescopere pe ea însuşi, iar cei din jur să o cunoască mai bine". Erwin Josef Ţigla: V-am mai spus şi o repet cu mult drag de fiecare dată, că nu sunt singur în tot ceea ce realizez! Şi asta contează foarte mult şi în deciziile pe care le iau, şi în momentele acestor decizii. Este foarte greu, dacă mergi de unul singur, şi este mult mai uşor, dacă povara vieţii, povara zilei, povara minutului o poţi împărţi cu cineva, fie că este vorba despre un membru al familiei, fie că este vorba despre membrii unei comunităţi etnice sau sociale, fie că este vorba despre o naţiune în ansamblu. Important este să ai cu cine să împarţi povara... Şi aceasta am căutat de fiecare dată să realizez... Am încercat să nu fiu niciodată singur, ceea ce mi-a dat stabilitate şi puterea de a merge mai departe. Acest lucru este foarte important! De unul singur nu vei reuşi niciodată în viaţă, oriunde te afli; numai împreună! Şi de aceea, una dintre publicaţiile pe care le editez, se numeşte, în trei limbi, "împreună = miteinander = együttesen", ceea ce demonstrează această trăire în comun. Valentin Homescu: De-a lungul timpului, mai ales după 1990, aţi adus o serie de personalităţi europene în vizită în judeţul Caraş-Severin. Erwin Josef Ţigla: Da, am încercat pe cât am putut; sigur, personal nu sunt satisfăcut de ceea ce am realizat, s-ar fi putut mult mai mult dacă erau şi conjuncturi mai favorabile. Din păcate, nu au fost, dar am încercat pe cât posibil să aduc totuşi personalităţi în Banatul Montan, să conştientizeze ce înseamnă acest Banat Montan şi pentru a putea constitui punţi de legătură. Eu nu mă refer aici numai la activitatea etniei germane, ci în general, la cultura Banatului Montan, la economia şi dezvoltarea sa. Valentin Homescu: Nu a uitat pentru că eu am făcut-o pentru imaginea instituţiei şi a ţării. Eu personal eram pe ultimul loc şi mă bucur pentru astfel de gesturi, mai ales dacă le fac oamenii în uniformă, prin comportare, nu neapărat printr-un buchet de flori. Asta a fost ce am simţit eu în acel moment, că ar duce la o îmbunătăţire a imaginii Poliţiei Române, a uniformei polişistului român, a bunei creşteri a lui, pentru că şi în această profesie trebuie să ai un anumit har! Erwin Josef Ţigla: Aveţi perfectă dreptate. Valentin Homescu: Pentru că Demis Rousos este unul dintre cântăreţii preferaţi ai dumneavoastră şi al familiei, am pregătit un cântec cu Demis, care o să-l dedicaţi familiei, celor dragi... Erwin Josef Ţigla: Da, soţiei Ana, Dumitriţei şi lui Alex! Valentin Homescu: Să ascultăm Demis Rousos. Valentin Homescu: Muzica, cum bine spunea invitatul meu Erwin Josef Ţigla, îţi încarcă sufletul cu energie pozitivă! Şi acum putem spune din nou, bună seara! Ada Cruceanu-Chisăliţă: Bună seara, prea cinstită gazdă, domnule Homescu, bună seara la semicentenar Erwin Josef Ţigla! Ada Cruceanu-Chisăliţă: M-aţi recunoscut... Şi dacă se întâmplă acest lucru, eu vă mulţumesc! Dar înainte de toate permiteţi-mi să cred că după o lege nescrisă, dar acceptată de noi toţi, se spune că numai tinerii învaţă de la cei bătrâni şi cei bătrâni nu au ce învăţa de la cei tineri. În ce mă priveşte sunt o excepţie: dacă am învăţat ce înseamnă atât de dramaticul "Heimat", datorez acest lucru lui Erwin Josef Ţigla, tânărul de acum 30 de ani, tânărul de acum şi de acum înainte, şi colegilor săi din comunitatea germană care mi-au arătat mie, românului, că acasă este ceva, dar acasă sub forma "Heimat"-ului este cu totul altceva, poate mult mai dramatic, poate chiar tragic. Ori pentru acest dramatism al comunităţii germane aici şi pentru bucuria de a-i avea alături, permiteţi-mi să îi urez lui Erwin Josef Ţigla încă un centenar, la mulţi ani şi numai de bine, semicentenar exact, centenar este poate prea mult, dar haideţi, încă un semicentenar ca să ne întâlnim la 100 de ani, la sărbătorirea cea mare. La mulţi ani, Erwin! Erwin Josef Ţigla: Mulţumesc! Şi telefonul dumneavoastră mă onorează foarte mult, doamna Ada! Valentin Homescu: Sărut mâna, o surpriză plăcută, doamna Ada. A meritat din plin domnul Ţigla această intervenţie... Erwin Josef Ţigla: Deci, normal, ar trebui să fie tot la fel de luptător ca şi mine, să începem cu punctualitatea, să continuăm cu tenacitatea şi să terminăm cu rezolvarea problemei până la final. Este foarte important ca ceea ce începi să şi duci până la capăt... Valentin Homescu: În una din cărţile dumneavoastră spuneţi că nu aţi fost tentat să plecaţi în Germania. Mai în glumă, mai în serios, se spunea că trecerea de la societatea capitalistă la socialistă se face prin revoluţie, iar cea de la socialism la capitalism prin emigrare, nu? Erwin Josef Ţigla: Am avut, până în anul 1987 (când a trecut la Domnul), în municipiul Reşiţa, un preot romano-catolic, de fapt protopopul (decan) catolic de Reşiţa, monseniorul Paul Lackner, o personalitate emblematică a Reşiţei şi a Banatului Montan, devotat şi dânsul cu totul acestui spaţiu. În anii '80, când emigrarea a continuat cu paşi mult mai repezi ca până atunci acest protopop a fost odată întrebat dacă nu emigrează şi el ca mulţi alţi preoţi din Banat. Monseniorul Paul Lackner a răspuns că el nu poate pleca din acest loc şi să-şi lase enoriaşii în urma sa, fără păstor… O mare parte din aceste cuvinte ale monseniorului mi le-am însuşit şi eu şi consider că locul meu este aici! Valentin Homescu: Am citit de asemenea într-o carte un dialog purtat pe frecvenţa inimi de la Radio Reşiţa cu mulţi ani în urmă, cu doamna Margareta. Doamna Margareta, de etnie germană, care a fost chiar vecină cu dumneavoastră pe strada Rândunica, a emigrat în Germania şi după 22 de ani s-a reîntors în Reşiţa. Şi foarte frumos, dureros pentru suflet şi pentru ce a păţit, doamna Margareta spunea că într-adevăr, fiecare zi în Germania a fost o zi cu lacrimi pe obraz, pentru că-i lipsea "Heimat"-ul. Erwin Josef Ţigla: Acest "Heimat" nu se poate şterge din suflet. Se poate eventual şterge cuvântul "Heimat" din vocabularul personal, dar ce ai în sufletul tău nu poate dispărea. Exact şi cum spunea doamna, cred că din Italia, care a intervenit în emisiunea noastră din această seară. Românca a plecat de aici în Italia, dar şi pentru dânsa Caraş-Severinul, Reşiţa, înseamnă legătura cu obârşia, cu locul în care te-ai născut, te-ai format, te-ai realizat. Acest lucru nu se poate şterge cu buretele, rămâne în veşnicie... Valentin Homescu: Chiar dacă o faci la o vârstă de 8, 9, 10 ani? Erwin Josef Ţigla: Depinde şi de anturajul şi de locul în care creşti, de familia şi vecinii tăi, de tot sistemul în care te dezvolţi. Este foarte important acest ataşament faţă de locul natal prin prisma acelora care te înconjoară! Valentin Homescu: Dumneavoastră nu o să spuneţi niciodată, dar o spun eu: mai spunea doamna Margareta că "aşchia nu sare departe de trunchi". Părinţii şi bunicii dumneavoastră despre care puţin aţi vorbit în toate interviurile, au fost oameni legaţi de Reşiţa şi de Banatul Montan… Erwin Josef Ţigla: În această carte pe care o aveţi în faţa dumneavoastră "Offenbarungen II. 32 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri II. De 32 de ori în faţa mass-media"… Valentin Homescu: ...şi care a ieşit proaspăt de sub tipar, este încă "caldă", şi care va fi lansată luni, la orele 12 cu ocazia prezenţei sărbătoritului şi invitatului de azi şi de luni, domnul Erwin Josef Ţigla, la sala de festivităţi a Consiliului Judeţean Caraş-Severin... Erwin Josef Ţigla: ...da, această carte cuprinde în ultima parte şi arborele genealogic al meu, ceea ce am putut să găsesc în istoria familiei mele şi dacă… Valentin Homescu: Aţi pătruns în atâta istorie şi ar fi fost culmea să nu pătrundeţi în istoria familiei… Erwin Josef Ţigla: Mi-aş fi dorit mai mult, dar din păcate nu am reuşit. Pot însă să vă spun că îmi trag obârşia din 4 locuri europene diferite: din partea tatălui, tatăl tatălui meu şi strămoşii săi se trag din zona Slovaciei; mama tatălui meu şi strămoşii ei se trag din zona Vienei; din partea mamei, tatăl mamei mele şi strămoşii lui se trag din zona Boemiei, iar mama din partea mamei mele şi strămoşii ei se trag din zona Alsacia-Lorena, la graniţa dintre Franţa şi Germania. Deci, şi în acest context puteţi observa o mică Europă! Valentin Homescu: Da, şi am mai găsit lucruri interesante pe care nu le cunoşteam şi sunt sigur că foarte mulţi ascultători nu le cunosc. Faceţi o oarecare diferenţă între germanii din Banatul Montan, şvabii din Banatul de pustă şi saşii din Transilvania. Erwin Josef Ţigla: Etnia germană din Banatul Montan a luptat foarte, foarte mult, nici nu puteţi să vă închipuiţi cât, ca să ajungă aici, unde ne aflăm astăzi situaţi: noi, germanii de aici, eram consideraţi ca locuitorii unui ţinut de margine. Astăzi, această opinie s-a schimbat totalmente: suntem bine ancoraţi în viaţa cotidiană a etniei germane din România, la acelaşi nivel cu celelalte grupuri ale etniei, fie că este vorba de saşii transilvăneni sau de şvabii bănăţeni, pentru a-i aminti doar pe cei mai importanţi. Valentin Homescu: Mai spuneaţi într-un interviu,citez: "Mă simt german prin naştere, mă simt totodată bănăţean şi cetăţean român". Aici poate mulţi ar mai avea de învăţat din această afirmaţie. Apoi continuaţi: "deoarece trăiesc în această ţară din sud-estul Europei, o ţară care mi-a permis să mă dezvolt atât ca om cât şi ca membru al etniei germane. A fi german în România înseamnă a trăi într-o cultură germană în spaţiul românesc, de a avea posibilitatea de a arăta şi celorlalţi ce înseamnă că aparţii culturii şi civilizaţiei germane." Erwin Josef Ţigla: Totdeauna m-am considerat cetăţean român de etnie germană. Şi de fiecare dată afirm cu tărie că etniei germane din ţara noastră îi sunt oferite toate posibilităţile de a-şi etala limba, cultura şi civilizaţia în acest spaţiu. Valentin Homescu: Un exemplu: sârbii din Banatul nostru au toate drepturile pe care le conferă statul român şi, din păcate, dincolo de această graniţă pe care dumneavoastră şi noi toţi o doriţi / o dorim cât mai repede desfiinţată, cu durere în suflet aflăm că nu se permite să se ridice o biserică românească! Parcă te doare... Erwin Josef Ţigla: În ultimii ani m-am deplasat împreună cu prietenul meu, părintele Petru Berbentia, de la Parohia "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Govândari, nu de puţine ori la românii din Serbia, din Voivodina, am vizitat românii din Ungaria, din Banatul Maghiar, şi în urmă cu, cred că sunt două săptămâni, am vizitat Parohia ortodoxă română la Isacova, în ţinutul Moraviei de la Dunărea de jos. Am vorbit foarte mult cu românii de acolo şi le-am explicat că eu, ca reprezentant al unei minorităţi din România, pot să înţeleg mult mai bine ceea ce înseamnă să fii minoritar într-o altă ţară şi le-am promis sprijinul meu, cât pot eu să le ofer, fiindcă este foarte important ca românii de la sud de Dunăre să fie apreciaţi pentru păstrarea propriei lor identităţi, să fie recunoscuţi ca atare şi să li se ofere toate posibilităţile de a-şi duce mai departe limba şi cultura. Valentin Homescu: Nu ne dorim decât să se împlinească dorinţele dumneavoastră, domnule Ţigla! Vă propun să mai facem un respiro muzical. Valentin Homescu: Prin activitatea desfăşurată de-a lungul anilor, domnule Ţigla, aţi făcut cea mai frumoasă scenă curată politică, care se putea face vreodată, aceea a promovării culturii germane şi a prieteniei între români şi celelalte etnii, nu numai cu cea germană. Colaborarea cu partidele politice, am înţeles că este excelentă la toate nivelurile… Erwin Josef Ţigla: Sigur, am încercat pe cât posibil să duc o activitate corespunzătoare idealurilor comune tuturor partidelor politice care-şi desfăşoară activitatea în Banatul Montan şi consider că împreună am realizat şi lucruri frumoase. Deci nu am o preferinţă anume pentru o oarecare orientare politică, ci am încercat să fiu deschis faţă de toate posibilităţile care mi se oferă sau cerinţele şi recomandările, pentru a putea contribui la bunăstarea şi dezvoltarea judeţului şi a Reşiţei. Valentin Homescu: Deşi vorbeam că nu o să mai atingem subiectul funcţiilor pe care le deţineţi, nu pot să nu spun, pentru că trebuie să fim mândri, dragi ascultători, că invitatul meu şi al dumneavoastră din această seară, Erwin Josef Ţigla, este vicepreşedinte teritorial pentru ţările grupei Europa 2 (pentru ţările Europei Centrale, de Est şi Sudest) al Confederaţiei mişcării vincenţiene mondiale şi este conaţional cu noi, este din Reşiţa. Asta nu este orice funcţie… Erwin Josef Ţigla: Da, datorită funcţiei amintite am fost chiar săptămâna trecută, pentru câteva zile, la Kiev, în capitala Ucrainei, unde am avut diferite activităţi de coordonare a acestei mişcări şi consider că şi asta o fac spre binele comunităţii, nu numai a celei locale, ci a comunităţii în ansamblu, oamenilor care au nevoie de o mână întinsă de ajutor … Valentin Homescu: Mi-am adus aminte citind acest lucru, cu multă plăcere de faptul că, cu aproximativ 10 ani în urmă, dr. Victoria Roşoagă, care este membră a Asociaţiei Caritative "Sfântul Vincenţiu de Paul" din Reşiţa şi totodată preşedinta Asociaţiei Medicilor Catolici din Reşiţa, a făcut o colaborare chiar cu noi, cu Poliţia Rutieră la acea vreme şi am ajutat şi noi căminul acesta de copii din zonă, o perioadă de timp, cu pâine. Erwin Josef Ţigla: Este desigur vorba despre Casa "Gotha" din cartierul reşiţean Lunca Pomostului, pe care o coordonează dânsa. Valentin Homescu: Şi să ştiţi, că am simţit o mare bucurie… Erwin Josef Ţigla: Revenim la ceea ce am vorbit mai înainte în legătură cu rotiţele mici. Deci, atâtea rotiţe mici sunt necesare pentru a duce mai departe Banatul Montan în ansamblu, şi noi toţi, şi dumneavoastră aici la studio, şi eu, şi mulţi, mulţi alţii reprezintă aceste rotiţe care angrenează, putem spune aşa, un adevărat motor al omenirii. Valentin Homescu: La un moment dat spuneţi că aveţi o mulţumire sufletească din partea familiei: căldura căminului dumneavoastră, reuşita fiului, care în curând, cum bine spunea, va fi medic… Sunt sigur că tot ajungem la vorba doamnei Margareta, care v-a transmis că "aşchia nu sare departe". O altă mulţumire: sunteţi sigur, după aceste eforturi colective, cum bine spuneţi, că etnia germană din Banatul Montan, din Banat şi din România, prin activitatea şi a dumneavoastră alături de aceşti oameni inimoşi, de colegii dumneavoastră nu se va pierde niciodată! Erwin Josef Ţigla: Da, sunt, pot să spun, mândru pentru acest lucru şi consider că se va merge mai departe şi acesta este cel mai important lucru! Valentin Homescu: Luni, la orele 12, în sala de festivităţi a Consiliului Judeţean Caraş-Severin, unde veţi fi onorat, veţi fi urat, lansaţi şi două cărţi: "Raze de lumină - un album foto = Lichtblicke - ein Fotoalbum" precum şi "Offenbarungen II. 32 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri II. De 32 de ori în faţa mass-media". Iată că aţi mai adăugat o prezenţă la noi la Radio Reşiţa, unde cu mult drag v-am aşteptat, vă mai aşteptăm şi altă dată. În data de luni, ziua de naştere! Erwin Josef Ţigla: Da, şi aceasta aţi citit-o probabil într-unul dintre interviurile mele mai vechi, în care vorbeam despre "Strizl", despre cozonacul care se face de ziua răposaţilor, pe 2 noiembrie, tradiţional în familiile germane. Valentin Homescu: Dumneavoastră aţi ajuns de mai multe ori într-un sat, trebuie să recunosc, nici nu am auzit de el, deşi am circulat pe toate drumurile şi potecile: este vorba despre satul Brezon din comuna Forotic, unde aţi mers pentru 10 etnici germani, cu formaţia de dansuri populare germane... Erwin Josef Ţigla: Este una dintre activităţile mele pe care le fac cu foarte mult drag: să nu uit de rămăşiţele etniei germane din anumite sate ale Banatului Montan… Erwin Josef Ţigla: Asta nu înseamnă să îi uităm, şi, cel puţin o dată pe an, mergem să-i vizităm. Noi vizitatorii şi formaţiile culturale sosite suntem mai numeroşi decât cei prezenţi acolo. Lacrimile de fericire ale acestor oameni ne fac să revenim de fiecare dată cu mult drag, fiindcă ei trăiesc momentele acelea cu atâta bucurie şi intensitate, că încă un an de zile îşi trag seva din ele… Valentin Homescu: Domnul Erwin Josef Ţigla, o mare lecţie dată nouă românilor, care după 1990 încoace, peste tot pe unde am prins pământ roditor, din păcate, am semănat numai sămânţa urii şi a dezbinării. O mare lecţie ne e dată nouă românilor şi încă odată ajungem să spunem ca la "neamţ în şpais", totu-i aşezat de la suflet la principii! Deci, asupra Banatului şi a românilor, prezenţa etnicilor germani, zic şi sunt sigur că ascultătorii noştri sunt de acord cu mine, au lăsat o puternică amprentă de cultură, de civilizaţie, de prietenie şi înţelegere pe aceste locuri. Erwin Josef Ţigla: Şi mergem împreună mai departe! Vă mulţumesc şi vă doresc, domnule Ţigla, La mulţi ani în numele ascultătorilor, a noastră din Radio Reşiţa, cu mult drag şi vă aşteptăm cu realizări în continuare şi vă asigur că Radio Reşiţa întotdeauna, cum aţi spus dumneavoastră în cursul zilei de ieri, o minunăţie a Banatului Montan şi nu numai, va rămâne mai departe alături de dumneavoastră! Erwin Josef Ţigla: Mulţumesc foarte mult! Valentin Homescu: La mulţi ani!
Înregistrat de bibliotecar Doina Hlinka
|